Dan Negru

    Cine este Dan Negru? Unul dintre cei mai cu tipat oameni din televiziunea romaneasca! Probabil daca nu era o persoana asa de dinamica nu isi castiga asa de multi simpatizanti. Imi place foarte mult de el, este foarte muncitor, facand televiziune si la noi in tara dar si in Chisinau. Chiar daca se spune despre el ca este foarte zgarcit, il consider un om foarte calculat si care stie mereu ce are de facut.
    Dan Negru are o cultura generala foarte vasta, se vede foarte bine dupa modul in care vorbeste si scrie pe blogul sau. A declarat ca pe timpuri, cand era adolescent si cand nu era nimic altceva de facut cum sunt astazi aceste retele de socializare, sau mersul prin baruri si alte actiuni, citea foarte mult. Nici acum nu se da in vant dupa "mess si facebook", sau alte retele, ci doar scrie pe blogul sau. Urmaresc zilnic ce face, deoarece este un om care vrea sa schimbe ceva, care are multe de spus si de aratat lumii intregi, de reamintit ceva ce altii au uitat odata. Pe langa un mare showman si scriitor pe blog, Dan Negru este si un iubitor de sport. A cochetat ceva timp cu baschet-ul, insa acum se multumeste doar cu informatiile furnizate de pe internet sau din ziar.
     As dori sa public un interviu acordat de Dan Negru pentru "Cafeneaua Adevarul". Sper sa va placa!


    

Cum erai ca adolescent?

Eram singur la părinţi, eram cumplit de răsfăţat. Am crescut aşadar în spiritul de răsfăţ şi în acelaşi spirit o cresc acum pe fiica mea Dara. Cu toate astea, nu am avut o copilărie şi o adolescenţă ieşite din comun. N-am fost nici măcar copilul Nică al lui Creangă.

Ce visai să devii pe atunci?

Am terminat un liceu economic şi, prin clasa a IX-a am descoperit un tip pe care visam să-l cunosc. Îl ascultam la radio, el trăia în Bucureşti, iar eu la Timişoara. Andrei Voiculescu e numele lui şi făcea la Europa Liberă emisiuni muzicale. El mi-a deschis pofta de muzică, astfel că pe la 14 ani am început să-mi cumpăr primele discuri de vinil. Am acasă o colecţie impresionantă de discuri pe care le ascult şi azi. Visul de a lucra în radio a venit aşadar firesc.

Şi ai intrat la radio TVR Timişoara pentru câţiva ani. Când şi cum ai realizat că vrei televiziune?

Televiziunea e ca o femeie uşoară! Uşor de cucerit, îşi arată totul din prima! Radioul e altceva, are o altă mireasmă, pentru că acolo tu trebuie să-l faci pe ascultător să vizualizeze decorul, să-i creezi imaginile prin cuvinte. E o altă artă, mult mai grea! Dar, când s-a deschis TVR Timişoara am fost cooptat în echipă, căci nu prea existau oameni care să facă emisiuni. La prima mea emisiune de televiziune am avut-o invitată pe Angela Similea. Tremuram ca o frunză, din toate încheieturile şi mi-amintesc momentul când Angela Similea m-a luat de mână şi m-a încurajat: "O să fie bine, o să vezi, o să fii un mare prezentator!" În 2005, la emisiunea lui Valeriu Lazarov "Genialii", am avut-o din nou invitată pe Angela care, la un moment dat, mi-a luat din nou mâna şi mi-a şoptit: "Mai ţii minte ce ţi-am spus?"

Ţi-aminteşti cum ai reacţionat, ce ai gândit când te-ai văzut prima dată pe micul ecran?

Mi-am zis că a doua oară nu trebuie să mai apar pe sticlă. Ce-mi trebuie mie aşa ceva?! M-am privit foarte critic, şi acum am momente când îmi vine să ies din platou, să mă urc în taxi şi să fug în lumea mare!

"Televiziune în prime-time de 11 ani, sezon după sezon. Nu sunt jurnalist cultural, mă înscriu în rândul celor care promovează dileala, îmi asum rolul..." Aşa ai scris pe blogul tău. De ce divertisment, nu te interesează lucruri serioase ca economia, politica?

Pentru că divertisment ştiu să fac cel mai bine. Aici am acumulat multă experienţă de-a lungul anilor. Mă interesează politica, economia, ce se întâmplă în jurul meu, dar de aici până la a pretinde că pot face talk-show-uri politice sau de altă natură e cale lungă. Aş intra în categoria celor care cred că se pricep la de toate - şi la politică şi la sport şi la economie! Ar fi ca şi cum ne-am duce la un concert AC/DC şi-n loc de chitară auzim un flaut. Ar fi penibil, nu credeţi? Oamenii când vin spre mine, vin spre divertisment.

Prestaţiile tale mi-amintesc de stilul italienilor de a face divertisment...

Am avut ocazia să întâlnesc un prezentator italian foarte popular, faimos în Italia, şi, la un moment dat, el ştiind emisiunile mele de aici, mi-a zis: "Mă imiţi mult, nu-i aşa"? Şi a avut dreptate. Îl urmăream, îl înregistram şi încercam să lucrez asemenea lui. Divertismentul italian e de top şi eu am furat mult de la ei - de la construcţie, la stil. Televiziunea e matematică, iar pe mine mă deranjează că astăzi toţi au impresia că se pricep la televiziune. Nu cred că e ok să asociezi imaginea unor oameni care vin şi trec prin platou cu producătorii, cu prezentatorii profesionişti.

 Adică pentru foarte mulţi, că eşti Teo Trandafir sau Bianca Drăguşanu, e totuna?

Da, cam aşa ceva. S-a ajuns aici pentru că în urmă cu câţiva ani existau formate în care oamenii de televiziune se foloseau de astfel de personaje în platou - extrovertiţi, femei cu sâni uriaşi, nebuni. Dar ei intrau şi ieşeau din platou pe atunci. Cu timpul, habar n-am unde s-a produs scurt-circuitul, personajele acestea de circ au ajuns să se identifice cu televiziunea însăşi. Nu există egal între aceştia şi adevăraţii profesionişti de televiziune. S-a creat o confuzie, dar sper să se termine repede!

"Am prins şi vremuri când televiziunea avea alt parfum. Ţigările invitaţilor dintr-un show de divertisment erau sau nu mai nocive decât sunt astăzi asistentele TV?" - te întrebai acum ceva timp. Ai găsit răspunsul?

Am prins tot felul de perioade în televiziune, nimic nu a ţinut prea mult! Cred că şi acest val, al asistentelor va trece. Perioada în care se fuma în platou, de ajungeam să nu ne mai vedem între noi, nu se va mai întoarce, asta este clar. În etapa asistentelor, ca om de televiziune nu-ţi rămâne decât să speculezi şi să nu te identifici cu ele!

Dacă formatul ţi-ar cere-o, care ar fi totuşi asistenta TV (din cele consacrate) pe care ai accepta-o?

Când Lazarov mi-a propus acum peste 10 ani o asistentă pentru platou, am fost reticent. Eu mă temeam atunci că o fată care o să apară în decor o să înceapă să vorbească şi o să-mi strice toată construcţia pe care eu o gândisem. Intuind temerea mea, domnul Lazarov mi-a spus: "Dan, nu vorbeşte, ea doar te ajută la acvarii." Erau nişte acvarii la Academia Vedetelor care necesitau transportarea, iar invitaţii erau legaţi la ochi şi trebuiau să bage mâna în acvariile respective şi să ghicească ce este în ele. Acum însă n-aş mai accepta niciun format care ar necesita o asistentă. Şi asta pentru că întotdeauna am fost cu un pas înaintea celorlalţi. Când făceam emisiuni cu dilii - "Ciao, Darwin!", nimeni nu aducea nebuni în platou. Când piaţa s-a inundat de nebuni, am făcut un pas înapoi şi am făcut o emisiune de cultură generală, un soi de quiz.

Deci tu ai iniţiat trendul asistentelor, e vina ta!

Se poate spune şi aşa, dar primul asistent adevărat de televiziune a fost Cove, asistentul Andreei Marin, la "Surprize-Surprize". O invenţie a fabricii Lazarov!

Ce altceva te mai deranjează, ce reproşuri mai ai?

 Că toţi îşi dau cu părerea ca români. La televizor apar tot soiul de indivizi care, chipurile, se pricep la de toate. Dacă-i întrebi despre erecţia cangurului sau despre TVA-ul din Ucraina, ei ştiu răspunsul. Au câte o părere despre orice, fără a fi avizaţi. Eu pot vorbi despre televiziune, căci la asta mă pricep. Refuz să fac parte din această categorie pe care o detest! Dacă mă apuc acum să spun ceva despre preţul benzinei, o să sară oamenii şi o să spună "Uite-l şi pe Negru, marele expert în economie!" Nu, nu vreau asta!

Ai audienţe generoase pentru "Te pui cu blondele". Blondele-s "de vină"?

E o matematică aici. Televiziunea nu e hăhăială. M-aş bucura mult ca oamenii să înţeleagă că există un algoritm conform căruia funcţionăm. Spre exemplu, dintr-o sută de blonde, 30 trebuie să fie deştepte, alte 30 trebuie să fie proaste, iar 10 foarte frumoase etc. Când una dintre o dă în bărci cu răspunsul, prezentatorul trebuie să ştie cui să se adreseze pentru a mângâia orgoliul telespectatoarelor. Publicul nu trebuie jignit sub nicio formă. Repet, nimic nu e la întâmplare, există o matematică acolo.

Cel mai bun banc cu blonde pe care-l ştii...

Ştiu sute, dar când am început showul acesta, am cerut în mod expres ca invitaţii să fie rugaţi să nu spună nici măcar un banc cu blonde în emisiune. Asta pentru că am fi previzibili şi nu ne dorim. N-aş vrea să încalc tocmai eu regula.

Farsa care n-ai vrea să ţi se facă vreodată, dar care a fost făcută în emisiunea ta...

Recunosc că l-am compătimit pe Komornic, când l-am dus în mijlocul unei nunţi de interlopi, în care toate lucrurile au luat-o razna. El nu avea cum să plece, i se confiscase telefonul, sperietura a fost una pe cinste pentru Ovidiu.

Participi la "coacerea" farselor?

Da, suntem o echipă întreagă. Ne mai inspirăm şi din farsele care se mai fac la televiziunile din afară. Nu e simplu, fiecare farsă presupune o intrigă, şi se întâmplă de multe ori să nu ne iasă.

Am înţeles că din martie vei avea un al treilea format la Antenă. Poţi să ne spui despre ce este vorba?

Este vorba despre cel mai faimos game-show care există la ora aceasta pe piaţa internaţională, în America, Australia - „Câştigi în 60 de secunde!" O să fie spectaculos, promit solemn!

„Da sau nu" - showul care a bătut la Chişinău toate recordurile de audienţă. Cum ai reuşit această performanţă într-un loc unde nu erai vedetă?

Acolo e o piaţă nouă. Şi e interesant şi provocator, căci o iei practic de la zero şi-ţi încerci norocul şi limitele. În plus, contrar a ceea ce se spune, că piaţa din Chişinău e una uşoară, lucrurile stau cu totul altfel. Ei au posibilitatea să aleagă între televiziunile din trei ţări - Ucraina, Rusia şi Moldova. Ei toţi pricep două limbi, iar televiziunea din Rusia n-are legătură cu nimic din ceea ce se face în Europa. Sunt cu 100 de ani peste europeni! La ei n-ai să vezi un film mai vechi de 3 ani, căci iese cu scandal. Dar am venit cu showul acesta, faimos în 87 de ţări din lume, încercând să obişnuim publicul cu standarde înalte.

Prin ce este diferit publicul din Chişinău de cel de la noi, ce apreciază?

Ca să-ţi dau un exemplu, Cătălin Crişan face acolo o Sală a Palatului plină! Publicul e mai liniştit, orientat spre deloc către scandaluri şi bâlci.

Spuneai că fetiţa ta, Dara, te-a schimbat ca om. În ce fel?

A venit la momentul potrivit în viaţa mea. Eram pregătit pentru ea. De când sunt tătic, am înţeles că nimic din ceea ce facem nu contează mai mult, că toate sunt trecătoare, şi succesul şi eşecurile. Mâine dacă nu mai apar pe sticlă, voi nu mă mai căutaţi, spre exemplu. Copilul, familia, ele contează cu adevărat!

Cât timp dedici familiei şi cât muncii în televiziune şi afacerilor?

Încerc să le combin, n-am făcut compromisuri la nivel de timp. Când merg la Chişinău îmi iau şi familia cu mine. Iar de afaceri nu mă ocup eu. Nu mă pricep la afaceri, nu sunt un om de afaceri. Am câştigat nişte bănuţi de-a lungul timpului şi, de frica zilei de mâine, i-am investit în ce investea tot omul pe atunci - în cărămizi, beton. O mişcare bună, căci, dacă nu o să mai pot face televiziune, voi putea trăi din acestea, fără să fac alte compromisuri.

 Cum îţi merg afacerile? Mai primeşti scrisori de la oameni care-ţi propun demararea unor proiecte?

Nu prea. Cea mai tare propunere a venit din partea unui domn care vroia sa deschidem o şcoală de dresaj. Îmi propusese să antrenăm câini care să meargă în jurul tancurilor, aşa cum se făcea pe vremea războiului. Haios de-a dreptul.

Dacă ai fi obligat să o iei de la zero, ai face-o în România?

Categoric. N-aş pleca niciunde, nu mă regăsesc în matematica austriecilor, spre exemplu. Aş lua-o de la capăt aici, dar n-aş mai merge în zona de media. Pentru că în media, în televiziune, totul depinde acum doar de noroc. Nu ştii ce factor te propulsează în clasament, sunt prea multe necunoscute astăzi!

Cum e să predai într-o şcoală de televiziune?

Predau la tot felul de şcoli şi facultăţi de prin ţară. Ca să vezi câtă brambureală e în capul oamenilor, recent, la un curs cu vreo 40 de studenţi, am pus o întrebare cât se poate de simplă şi anume care este cea mai importantă ştire a zilei din media. În ziua respectivă se decisese cine va măsura audienţele în România, o chestie extrem de importantă pentru cei din branşă. Toţi au scris însă despre plecarea Danielei Crudu de la matinal. În mintea lor, această duduiţă este confundată cu televiziunea.

Asta înseamnă că nu eşti un profesor bun...

Măcar să fie asta, dar... sunt mulţi, cam 80% - 90% dintre cei care vin la cursuri doar ca să ajungă Andreea Marin sau Mihaela Rădulescu. Doar asta înţeleg ei din televiziune. Nimeni nu mai este interesat de altfel de munci, de munca din spatele ecranului. Le şi ziceam alor mei din echipă, producătorilor, tehnicienilor: „Gata, sunteţi pe făraş, nici dracu' nu mai vrea să facă job-ul vostru. Sunteţi zero, dar aveţi de lucru până la adânci bătrâneţi."

   In concluzie, toata stima si admiratia lui Dan Negru. Este printre putinii oameni adevarati ai televiziunii!

Televiziune!

   Cati dintre voi, mari navigatori, mai butonati si telecomanda? Pot spune ca iubesc emisiunile din Romania pentru ca doar pe ele le inteleg pe deplin. Corect, nu? Daca m-as uita la un show din Japonia, probabil m-as plictisi din primele 5 secunde.
   Ce imi place mie sa vad? Urmaresc : "Apropo TV" cu Andi Moisescu, "Dincolo de aparente" cu Florentina Fantanaru, "Liber pe contrasens" cu Mariuca Mihailescu si Adi Anton, "Happy Hour" cu Catalin Maruta, toate show-urile marca Dan Negru : "Te pui cu blondele", "Plasa de stele", "Castigi in 60 de secunde" si celelalte care au fost : "Ciao Darwin", "Batem palma", "Ziua judecatii", "Jocuri la Saint Tropez", "Competitia" s.a. , imi place si "Danutz SRL" cu Dan Bitman, "Neatza cu Razvan si Dani", desigur, cu Razvan si Dani, "Next Top Model" by Catalin Botezatu si desigur mai sunt, insa nu-mi vin in minte.
   Prezentatorii care au stiut sa isi pastreze reputatia ani de-a randul au tot respectul cuvenit, deoarece e greu sa tii romanul in pas cu toate, sa il faci sa te urmareasca pana la capat.
   Eu cand ma plictisesc schimb canalele unul dupa altul si mai vad cate productii romanesti, cu oameni tineri,de toata splendoarea, care abia interpreteaza 2-3 cuvinte. Stiu ca e vremea ca televiziunea sa se intinereasca, sa propulseze alte idei de emisiuni si seriale, insa nu cu persoane care nu au niciun studiu in materie de teatru sau jurnalism. Omul studiat si invatat "se vede de la o posta", cum zice o vorba de a noastra, insa in televiziune vin toti "mai marii" care nu au altceva mai bun de facut!
   Multi spun ca renunta la televizor pentru a face altceva, de exemplu sa citeasca, sa se plimbe, sa aiba grija de cineva. Nu spun ca e gresit, si eu prefer sa fac asta. Insa la televizor sunt unii oameni pentru care merita sa te uiti, deoarece muncesc enorm pentru noi, telespectatorii. Eu ma uit la televizor, pentru ca am speranta ca va fi mai bine! Cred ca se va schimba odata si odata ceva si va fi mult mai bine, mai frumos!
   Nu astept ca in aceasta seara, sau maine sa se inchida toate emisiunile si cacealmalele inutile din televiziune, ci doar sa fie altceva! Acel ceva sper ca il vom gasi impreuna cu cei care isi dau osteaneala sa isi faca publicul multumit!
     

For the beggining...

  

      Buna! Am decis sa-mi creez un blog in care sa va arat cam ce bogatii are Romania, iar cand spun "bogatii" nu ma refer la aur, argint, diamante, ci la oameni si locuri. Nu stiam asa de multe despre propria-mi tara pana cand m-am documentat pe internet. Invat si vad zi de zi lucruri din alte parti, iar de aici nu, pentru ca se presupune sa le stiu pe cele din Romania, insa nimeni nu ma invata. Asa ca, ma invat singura!
      Sunt deschisa la noi completari, in caz de va mai vine ceva prin minte! Sper sa va placa si sa cititi ce am de spus! Pa pa!